Sunt trist. Nu credeam că lumea ar putea fi aşa crudă. Desigur, elementul surprizei e esenţial pentru revelaţii de genul ăsta. Dacă în fiecare zi am realiza câte un trăsătură negativă a celui de lângă noi, parcă nu ni s-ar mai părea chiar aşa de gravă situaţia. Dar şi faptul că de fiecare dată când ne împiedicăm suntem la fel de surprinşi ca şi ultima dată când ni s-a întâmplat, mi se pare puţin deranjant. Adică, să nu fii în stare să te pregăteşti – trupeşte şi sufleteşte – pentru genul ăsta de lovituri, e o mare lipsă. Una de care ne-am lipsi fără regret, dacă ar fi posibil. Oricum … viaţa merge înainte (nu există truism mai inutil decât acesta), şi ne târâie şi pe noi dupa ea. […]
“Mintea mea în 3 volume”, pagina 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu