– Să ne întoarcem acasă ..., repetă Thuran încet, şi parcă nu îi venea să îşi creadă urechilor ceea ce auzea. Nu, nu se putea să audă asta din gura lui Endeavo, omul alături de care luptase fără să dea un PAS înapoi. Şi acum, Primul Preot îi spunea să facă stânga împrejur şi să fugă înapoi.
Să FUGĂ înapoi.
Îl apucă strâns pe Endeavo de ceafă, şi trase sabia din teacă.
– Eşti nebun !?!?! mugi Thuran, şi Primul Preot simţi cum lama rece a sabiei i se strecoară repede prin măruntaie. Rostise cuvintele cu un aşa ton încât fiecare sunet păru o lovitură de ciocan.
În acel moment, un masiv stol de corbi negri care însoţeau armata asemenea unui nor rău prevestitor, se ridică în văzduh, speriat de ţipătul conducătorului. Apoi se lăsă liniştea. În jurul cortului se formă un inel de soldaţi curioşi, dar nici unul dintre ei nu avea curajul să intre.
Endeavo îl cuprinse pe Thuran cu degetele de umerii laţi, şi sângele îi dădu pe gură, în timp ce ochii i se închideau încet, miraţi. Thuran trase sabia din trupul lui Endeavo, şi cadavrul căzu peste masa împodobită cu hărţi de campanie şi instrumente de scris scumpe. Ciocanul îl răpuse pe Endeavo.
Thuran îl privi cu ochii ieşiţi din orbite, apoi scuipă plin de ură peste leşul prietenului său, şi ieşi în grabă din cort, cu mantia fluturându-i victorios.
Fragment din "Duminica însângerată"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu