Un dragon, şapte capete, opt posibilităţi

Trupul îngreunat de alcool se ridică încet de pe perina umedă, plină de transpiraţie.

Două picioare groase se lăsară peste marginea patului, şi trupul se aplecă înainte. Palmele cuprinseră unul dintre capete, frământându-l încet, dureros. Celelalte şase atârnau grele, peste spate sau peste piept, horcăind grotesc, mirosind a alcool ieftin şi a carne arsă.

Trupul se ridică încet şi începu să se apropie de baie. Coada, altădată vioaie, atârna acum pe podea, adunând foi şi mizerie de prin apartament.

Patru aprinse lumina la baie şi se postă în faţa oglinzii ciobite. Îi venea să râdă, deşi abia se putea ţine pe picioare. Celelalte şase capete atârnau peste umeri ca nişte prosoape puse la uscat – trei de o parte, trei de cealaltă.

Patru dădu drumul la apă, şi îşi înfipse ghearele tocite în jetul de apă călduţă.

Îşi privi degetele.

„Ar trebui să ne facem o manichiură. Tembelii dracului !” se enervă el.

Îşi aruncă pe faţa buhăită un pic de apă. Brusc, se auzi un protest:

– Mă mortule, alţii încearcă să doarmă aici ! Ai grijă cum arunci cu apa aia, să nu mă ridic la tine !

Era Trei, capul de lângă el. Îl udase pe ceafă. Trei avea prostul obicei să doarmă cu capul pe burtă, şi saliva îi curgea în timpul somnului pe pantaloni de pijama. Măcar că nu acum nu purtau pijamale.

Fragment din "Ultimul dragon adevărat"