Nu putea să scrie. Se holba la maşina de scris de aproape o oră, şi aruncase în coşul de gunoi mai bine de zece foi, fără să fi scris pe vreuna mai mult de trei rânduri.
„Asta e risipă. Pădurile amazoniene mor cu câte un hectar pe zi, iar scriitorii lipsiţi de talent ca mine îşi bat joc de hârtia care se fabrică din ele.”
Aşa că se hotărâ să îşi scrie paragrafele în minte, şi să le cizeleze, şi abia după ce erau gata de aşernut pe hârtie, să se apuce de scris.
Îşi aprinse o ţigară – ultima din pachetul cumpărat în acea dimineaţă – şi o aprinse tacticos. Suflă fumul, care i se întoarse înapoi în faţă, fiindcă boarea de aer venea înspre el şi se aplecă peste balustradă. Oraşul era liniştit. La ora aceea, nici nu putea fi altfel. Puţine lucruri interesante se întâmplau în cartierul său după miezul nopţii. De obicei, marea majoritate a acestor lucruri interesante erau bătăi cu cuţitele între derbedeii locali, care se terminau cu o vizită la sediul local al poliţiei, de unde derbedeii sus-menţionaţi se întorceau a doua zi cu niscaiva coaste rupte şi ochii tumefiaţi. Poliţia era dură şi promptă. Punct.
Fragment din "Cutia"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu