Preotul îl târâ până lângă un copac. Acolo îl lepădă ca pe un covor murdar. Donald horcăi prelung, încercând să îşi tragă aer în piept. Era în dureri. Îşi ţinea braţul rupt cu fineţea cu care un lup încearcă să îţi roadă piciorul prins într-o capcană.
– Ce naiba faci !? bolborosi el, văzându-l pe preot că ridică pistolul spre el.
– O să îndrept răul pe care TU l-ai cauzat.
– Eu ?!
Preotul se gândise la fetiţele care dormeau acasă. Se gândise la ele, mult şi bine, şi ajunsese la concluzia că Donald nu era tatăl lor. Nu putea fi. Un asemenea animal nu putea să le fi zămislit. Înghiţi în sec, şi spuse:
– Da, TU ! Aburii îi ieşeau pe gură ca flăcări din gâtlejul unui dragon înfuriat. – Am aflat că Patricia a fost omorâtă din cauza ta. În timp ce tu stăteai la căldură, cu pizda aia, sora mea, soţia ta, era violată şi omorâtă de animalele alea ! Dumnezeule – spuse preotul şi buzele i se schimonosiră de dezgust – au violat-o, au violat-o cu rândul ! scrâşni el. – Şi în timp ce stătea în frig şi în sânge, în propriul ei sânge ! ... M-a strigat pe mine, Donald, m-a strigat pe mine ! spuse preotul, şi se ciocni cu degetul în piept. – Iar eu am auzit-o. Şi am venit să fac curăţenie. Am venit să am grijă ca fiecare să primească ce merită. Iar acum e rândul tău să primeşti ce e pus deoparte pentru tine.
Trase piedica, şi sunetul mecanic trecu un cuţit de gheaţă prin trupul lui Donald.
– Ai ceva de spus ?
Bărbatul începu să scâncească şi încercă să se tragă mai în spate, ca şi cum încă mai spera că există scăpare pentru el. Dar ajunsese la fundul sacului. Pentru el nu mai era nimic. Nu mai era decât un singur lucru.
Afară începu să ningă cu fulgi mari, grei. Iarna îşi intra în drepturi.
Preotul îl lovi cu piciorul:
– Nu te mai smiorcăi ! Înfruntă ca un bărbat pedeapsa, lua-te-ar dracu’ să te ia !!
Îi puse pistolul la tâmplă.
– Mai ai ceva de spus ?
Bărbatul închise ochii şi începu să plângă fără sunet, apoi printre sughiţuri, şopti:
– Iartă-mă ...
Preotul aprobă din cap, înţelegător, apoi spuse:
– Nemo quam Dominum antestat est. Declarat: Alpha et Omega cognominatus. Omul greşeşte, dar sufletul lui nu este pierdut întru totul, fiindcă împărăţia Tatălui este mare, iar iertarea vine de unde nici nu te aştepţi. Asta nu este răzbunare meschină. Acum primeşti o mică parte din ceea ce a simţit ea, în acelaşi moment al vieţii ei ...
Se opri şi îl privi. Apoi îşi plecă capul, însă fără să plece şi pistolul. Când ridică capul la loc, ochii îi erau umezi. Scrâşnea, şi i se puse un nod în gât, dar făcu o sforţare vizibilă, şi spuse:
– Ego te absolvo, frater meus. Padre, morituri te salutant. Din ţărână ne naştem, şi în ţărână ne întoarcem. Quia tuum est regnum, et potestas, et gloria. In nomine Patri, et Fili, – strânse patul pistolului mai bine în palmă – et Spiritus Sancti ...
Fragment din „În Frig şi Sânge”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu