Şi asta era totul.
Sperase
ca întâmplările să ia o turnură aparte.
Şi
întâmplările chiar luaseră o turnură aparte. Doar că nu fusese turnura pe care
şi-o închipuise el.
Simţise
în sinea lui că toate astea avea să se termine cu bine pentru el. Merita şi el
o pauză de la ordaliile continue. Sperase asta cu tot ce îi mai rămăsese din
ceea ce fusese odată sufletul lui.
Astăzi,
Speranţa este puţin sarcastică.
Şi, în mod ciudat, încă mai
simţea asta. Îşi spuse că era doar un reziduu pe care încă nu ştia cum să îl
elimine. Nu mai exista ... nu mai putea
să existe nimic bun pentru el, acum că ea era ... plecată de lângă el.
Definitiv.
Oamenii nu pot face alegeri, fiindcă sunt lacomi.
Vor tot ce este de avut. Nu pot renunţa la jumătate, dacă li se pare că pot avea
tot.
Iar viaţa este prea scurtă ca să vrei să domini
totul. Viaţa este doar liniuţa aceea dintre data naşterii şi data morţii,
sculptată în piatra funerară print-o singură lovitură de daltă.
Atât primeşti.
O lovitură de daltă pentru toate clipele acelea pe
care ai face orice, ai da orice să le păstrezi. O lovitură de daltă pentru
toată durerea, şi toată amărăciunea, şi toată bucuria, şi tot sacrificiul, şi
toată gelozia şi prostia şi îmbrăţişările şi cuvintele şi dimineţile ploioase
şi serile senine şi tăieturile de cuţit şi întârzierile la lucru şi nevoia de a
avea ceva într-o anumită clipă şi uşi trântite şi orgasme furtunoase şi sticle
de vin şi somn puţin şi durere de dinţi şi frig şi mirosul cărţilor şi
trosnetul oaselor obosite şi melodia preferată şi nervii de luni dimineaţa şi
fotografia de pe fundul sertarului şi contul de Facebook şi cearşaful umed de
plăcere şi privirea aceea fugară şi cel de lângă tine şi singurătate şi o
ceaşcă de ceai şi aşteptatul degeaba şi dezamăgire şi ciocolată cu stafide şi
prieteni şi tasta care nu funcţionează şi „post-it”-urile de pe oglinda
proaspăt curăţată şi ciorapii murdari şi pantofii cu toc şi concerte pe gratis
la trupe-tribut şi ţinutul de mână şi toate celelalte.
O lovitură de daltă le comemorează pe toate.
O altă lovitură le şterge pe toate.
Fragment din "Sămânţa neagră a tatălui"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu