Intră în camera din capătul coridorului, şi frigul îi pătrunse repede în oase, deşi camera era puternic luminată de afară de soarele aflat la zenit, draperiile erau trase în lături de tot şi razele ricoşau în tavan depe suprafaţa laminată a parchetului de culoare închisă. Nu avea niciun fel de covor în camera aceea, ci doar un pat simplu, de două persoane, lipit de peretele exterior, două rafturi lungi atârnau pe peretele opus, populate cu cărţi de diferite culori şi grosimi, un portret în cărbune al unei femei purtând doar un maiou şi ochelari de soare care atârna deasupra patului şi într-un colţ se mai găsea un scaun din lemn de cireş pe care obişnuia să se fută cu Rob, în puţinele ocazii când el rămânea peste noapte la ea.
Se apropie de calorifer şi îl porni, apoi mângâie tandru tufa de xique-xique care deja era plină de praf, pe care vru să îl sufle dar se răzgândi, şi îl şterse cu o cârpă umedă.
Apoi se duse şi făcu un duş rapid, şi se gândi să îşi cumpere o duzină de lumânări din acelea albe şi groase şi scunde, şi să le planteze în grupuri de câte trei în fiecare colţ al cadei, şi să facă băi din acelea lungi şi aburinde cum vezi prin filmele pretenţioase, purtându-şi părul prins într-un coc neglijent care îi dezvelea gâtul zvelt şi lăptos.
Rob îi spusese într-o seară – după ce o aşezase în patru labe şi o futuse de parca nu ar mai fi existat ziua de mâine – că are un gât foarte frumos. Că, chiar dacă părul îi creştea şi pe gât, în două dâre rare, gâtul ei era foarte atrăgător, şi el îl considera – inevitabil – o zonă erogenă. Din acea seară el începuse să stăruie mai mult cu degetele lui lungi pe gâtul ei, pe ceafa ei, mult mai mult decât înainte. O treceau fiorii ori de câte ori era atinsă în spatele gâtului, dar mai ales dacă el o atingea acolo.
Uneori Rob îi băga mâna pe sub pulover, şi îi mângâia abdomenul uşor, apoi urca cu palma spre diafragmă şi spre sâni, dar curând palma îi ieşea prin gulerul puloverului şi continua să îi maseze gâtul, în timp ce el o săruta lent, prelung.
Se îmbrăcă cu o pereche de jeanşi şi o cămaşă verde cu guler alb, trase în picioare nişte cizme negre cu modele florale ştanţate pe vîrfuri, apoi îşi luă jacheta de piele neagră şi căciula beige despre care maică-sa – dintre toate persoanele, maică-sa – spunea că arăta ca un ciorap de elefant. Ieşi pe uşă şi se îndreptă spre magazinul de muzică din centru, de unde îşi alese noul album Arctic Monkeys, un LP mai vechi al celor de la Radiohead, şi „Forty Licks”, fiindcă era la reducere, din import.
La îndesă în geanta de umăr, şi după 23 de paşi, se întoarse spre magazin. Ajunsă la intrare, se răzgândi iarăşi şi se îndepărtă, dar după 15 paşi se întoarse iarăşi la magazin. De data asta intră şi cumpără un album Porcupine Tree, pe care intenţiona să i-l facă cadou lui Rob, fiindcă se apropia ziua lui şi îşi aduse aminte că odată, pe vremea liceului se îmbătaseră pe melodia „Feel so low”, iar el îi mărturisise dezinvolt că atunci când o ascultase prima dată, plânsese în hohote.
Se întâlni cu două prietene într-un pub de pe bulevard, băură câte o cafea şi mai bârfiră în neştire despre trivialităţile momentului, iar Sandra nu se putea gândi decât că prietenele ei erau nişte pizde mâţâite care învăţau cum să fie la modă uitându-se la seriale vechi de doi ani şi cheltuind sume enorme pe reviste de modă japoneze. Dar le zâmbea în continuare, şi era ferm convinsă că şi pe ea o bârfeau cu neruşinare, dar nu o deranja, din moment ce bârfa era inevitabilă, şi îi detesta pe cei care făceau un principiu din ideea „nu vorbim despre persoane absente”. Atunci despre ce dracu’ să vorbim ?
Se abţinu să fumeze fiindcă trebuia să se întâlnească cu maică-sa, şi maică-sa detesta să o ştie că fumează. Ştia că Sandra fuma, dar îi sugerase ca în prezenţa ei sau înainte să se întâlnească cu ea, se se abţină.
După ce părăsiră pubul, fetele îşi luară covrigi şi se mai plimbară puţin pe bulevard, apoi Sandra le anunţă că trebuia să se întâlnească cu „maman”.
Ajunse la maică-sa şi se aşezară la o măsuţă Hanna Sasch ce părea a fi un copac în miniatură, cu coroana retezată pe la jumătate de un disc de sticlă fumurie, încadrat de un inel de inox mat.
Băură cafea, neagră şi dulce, şi maică-sa avea o stare nedefinită de excitare, de parcă era pe steroizi.
– Ce-i cu tine ? o întrebă Sandra.
– Nimic, ce să fie ? ridică maică-sa din umeri şi din sprâncene.
– Nu ştiu, parcă nu ai stare.
– De unde ţi-a venit asta ?
– Ai o vibraţie în gesturi şi în voce, parcă eşti o bombă care e gata să explodeze. Nu ştiu exact ...
– Hm, nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse maică-sa simplu, apoi o privi zâmbăreaţă.
Sandra ura când maică-sa era aşa. Super mulţumită, fericită, fără griji. Devenea de-a dreptul dureros să stai îm preajma ei. Era incredibil de plată, de plictisitoare când toate îi mergeau bine.
– Ştiu ! spuse Sandra brusc: – Ai făcut sex aseară ! Cu tipu’ ăla, cum îl cheamă ... ? Îmi scapă ...
– Ha, ha, foarte comic, observă maică-sa. – Dar nu, nu.
– Nu ai făcut sex, sau nu din cauza asta radiezi ?
– NU sunt chiar atât de bătrână încât să explodez de fericire după o partidă de sex.
– Nu îmi adu aminte, oftă Sandra – Şi acuma îmi aduc aminte de glumele de prost gust pe care le făceau profii mei ca să ţi se bage în chiloţi: „Nu ştiam că Sandra are o soră mai mare !” imită ea cu o voce piţigăiată.
Maică-sa rânji subtil.
– Oricum, uite ce ţi-am luat, anunţă Sandra şi scoase din geantă LP-ul Radiohead, încă înfoliat. – Ştiu că îţi place.
Maică-sa luă discul şi îl studie, apoi spuse sec:
– Mulţumesc. Nu l-am mai ascultat de mult. Albumul, vreau să zic.
Fragment din „Sămânţa neagră a tatălui”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu