...

Pe zei, ştia cine era străinul. Era cel cu două priviri. Cel născut pentru a distruge. Ceilalţi erau, relativ inofensivi, dar acesta, acesta era ca un cancer care mergea direct la ţintă. Fiindcă el avea un destin precis definit, şi fiindcă, chiar dacă nu ar fi avut o asemenea soartă, tot în acelaşi punct ar fi ajuns. Îl cunoştea. Îl mai văzuse odată, în tinereţe, şi ştia de ce era capabil. El era securea pe lângă care toate celelalte securi păreau tocite. El era boala pe lângă care toate celelalte boli păreau a fi simple răceli. El era furtuna care făcea ca un uragan să pară o simplă briză.

Fragment din „Legenda unor cavaleri întunecaţi”