Domnişoara Lalea Frumoasă

Păpuşă fără ţâţe.

Aşa îmi spunea el.

Păpuşă fără ţâţe.

Păpuşa lui fără ţâţe.

Era ceva în felul în care rostea pronumele posesiv, care făcea să mi se ridice părul pe braţe, ca şi cum brusc s-ar fi făcut frig în încăpere. De parcă Divolul însuşi mi-ar fi spus că sunt sclava lui pe veci. Atât de multe lucruri sinistre putea să transmită prin acel pronume posesiv.

Păpuşa lui fără ţâţe.

Hm ...

Stai un pic ... Mi se pare că aud uşa de la intrare deschizându-se ...

Nu, nu e nimeni.

Nu a fost mereu aşa.

Înainte eram „Domnişoara Lalea Frumoasă”, sau „Norişorul”, sau ... „Gogoşica”, sau o gamă largă de apelative atât de plăcute încât mă topeam la auzul lor, şi îmi venea să mă cuibăresc la el în braţe de parcă era ultimul lucru pe care îl făceam ... atât de dulci încât mi se stricau dinţii de la ele.

Şi o vreme a fost bine.

Până când a apărut „păpuşa fără ţâţe”.

Ce brutală e tranziţia.

Domnişoara Lalea Frumoasă.

Gogoşică.

Norişor.

Păpuşă fără ţâţe.

Păpuşa lui fără ţâţe.

Păpuşa fără ţâţe şi cu un ochi vânăt.

Păpuşa fără ţâţe şi cu încheietura ruptă.

Păpuşa fără ţâţe.

Asta e ceva invariabil. Celelalte vin şi trec, dar asta rămâne. Şi o spune cu un rânjet pe buze, de parcă crede cu adevărat că îmi face plăcere să aud chestia asta.

Înainte făcea dragoste cu Domnişoara Lalea Frumoasă..

Acum o fute pe păpuşa lui fără ţâţe.

Înainte venea de la lucru cu un buchet mare de flori pentru Norişorul lui cel Pufos.

Acum vine de la lucru cu o erecţie şi îmi strigă de pe canapea: „Treci şi ia-mi-o în gură, păpuşă fără ţâţe ce eşti !”

Îmi zice să spăl podeaua garajului.

Să îi ridic costumele de la curăţătorie.

Să mă tund.

Să nu ies din casă.

Păpuşa lui fără ţâţe.

Cică femeile au o toleranţă mult mai ridicată la durere decât bărbaţii. Probabil din cauza asta suntem supuse la asemenea chinuri. Sau poate tocmai fiindcă suntem supuse la asemenea chinuri am devenit mai rezistente.

Numai un pic ...

Cred că aud uşa de la intrare ...

Nu, nu e nimeni.

Într-o zi păpuşa lui fără ţâţe a rămas gravidă.

Luam anticoncepţionale pe ascuns. Apoi am început să suspectez că el suspectează ceva. Aşa că le-am întrerupt. Am rămas gravidă. O rană vie cu un prunc în pântece. Cum să aduc în casa asta a ororilor un copil ?

N-am putut.

El a aflat abia după ce am făcut avort.

Eram în bucătărie, după procedură, şi brusc a început să îmi curgă sânge. Mi s-a prelins pe picior, pe podeaua din bucătărie, ca o amintire sumbră a crimei mele a ceea ce făcusem cu câteva ore înainte.

Eu nici nu mi-am dat seama de asta, până când el a întrebat ce am păţit.

M-a dus la spital, şi medicul i-a spus că tocmai făcusem întrerupere de sarcină.

Cum ?

Întrerupere de sarcină. Avort, domnule !

Ah, am înţeles. O pot lua acasă ?

Desigur.

Am ajuns acasă, şi când uşa s-a închis în spatele meu, am crezut că o să mă calce în picioare.

Domnişoara Lalea Frumoasă.

Păpuşa fără ţâţe.

Dar nu s-a întâmplat nimic.

Aş fi preferat să mă snopească în bătaie, şi să ştiu că am scăpat de ordalia asta. În schimb, am primit o nouă lecţie. Am învăţat să trăiesc cu frica ... permanent.

Nu ştiam când se va napusti peste mine. Singurul lucru care s-a schimbat a fost că vorbea mai puţin. Mă ura.

Înainte se comporta ca un animal, dar măcar avea impresia să face ce trebuie, că mă iubeşte. Acum însă ... totul a devenit ură.

La început făcea dragoste cu Domnişoara Lalea Frumoasă.

Apoi a trecut la sex barbar.

Iar acum, totul e deja durere viol.

Acum nu mă mai fute fiindcă vrea, ci fiindcă trebuie.

Trebuie să răzbune nedreptatea pe care i-am făcut-o ! Vrea retribuţie !

Dar cum să aduc un copil în casa lui ?

Nu aveam altă soluţie.

Iar acum îmi primesc răsplata.

Vorba aia, facerea de bine, futere de mamă !

Îmi şi vine să râd. Mă gândesc cum aş arăta, cu un copil atârnat nu de o ţâţă, ci de un sfârc.

E adevărat. Nu am fost binecuvântată cu toate cele de la natură, dar să fii atât de bont pueril în legătură cu toată problema, e ... dureros.

Era o glumă pe care le-o spunea prietenilor lui, care zâmbeau stânjeniţi, apoi mă priveau cu milă. Niciunul nu îndrăznea să zică nimic.

Zicea: „Am întrebat-o pe nevastă-mea, dacă nu ai avea picioare, ai purta pantofi ? Ea îmi răspunde: Nu !”

Domnişoara Lalea Frumoasă.

Zice: „Atunci eu o întreb: atunci de ce porţi sutien ?”

Păpuşa lui fără ţâţe.

Toată lumea e pe jos.

Inclusiv eu. Dar nu din cauza râsului, ci din cauza dosului de palmă.

Abia aştept să apară noul roman al lui Palahniuk. Se numeşte „Damnată”. E despre o fetiţă care într-o bună zi se trezeşte în Iad, şi neştiind de ce se află acolo, se hotărăşte să profite cât mai mult de situaţie.

Sunt foarte curioasă să văd cum poate cineva atât de firav şi de inocent să profite de o asemenea experienţă.

În fond, te poţi obişnui cu orice.

Şi Iadul poate deveni suportabil.

Eu ştiu asta.
...
Pf, iară îmi curge sânge din nas. Se pare că încă nu mi s-a vindecat rana.

Trebuie să închei aici. Aud uşa de la intrare. Trebuie să mă grăbesc jos. M-ar omorâ dacă arrr ştiii că ţin jurnalu ăăăsta. Îîmi trremurră mâna deja. Probabil că o să-ll descopereee la un moment dat. Îl aud cum urcă treptele.

Ggata, ppplec.

Păpuşa fără ţâţe semnează de ieş

Greaţă, Volumul XII