Cândva aveam un viitor strălucit înaintea mea, aşternut ca o potecă din petale de trandafiri în faţa unei mirese.
Acum îmi câştig existenţa scriind povestiri pe care le cumpără reviste de mâna a doua, şi lingând pizde de muieri bogate şi trecute.
Acum am puţin timp liber, înainte de o cordeală, aşa că mai scriu câte ceva pentru cititorii mei. Mă uit pe fereastră şi văd cum norii negri şi grei se strâng deasupra oraşului. O să fie o furtună de toată frumuseţea. Una mare de tot. Nu mă deranjează. E nevoie de o ploaie sănătoasă din când în când. Oraşul trebuie spălat de păcate.
Mă uit la ceasul din colţul de jos al display-ului. Peste jumătate de oră trebuie să mă pregătesc să ies. Am o întâlnire cu o tipă. O brunetă. Îmi plac brunetele. Are 42 de ani. E înaltă. Arată bine, dar are coapsele prea groase pentru gustul meu. Îi place să stea pe spate şi să îşi pună tălpile pe pieptul meu, în timp ce o fut.
Nu geme, nu chicoteşte, nu scoate niciun sunet. Doar îşi muşcă buzele subţiri de parcă părinţii ei ar fi în camera alăturată, şi închide ochii lasciv când simte că îi vine.
E o doamnă. Nu ca celelalte. Sau, mă rog, ca majoritatea celorlalte. Ele îmi cer să fac chestii ... dubioase. Dacă mă gândesc mai bine, probabil că se răzbună pentru tratamentul pe care l-au primit la rândul lor de la alţi bărbaţi.
Nu le învinovăţesc. Nici curvele de sex feminin nu au parte de un tratament prea bun. Eu de ce aş avea ? Egali în drepturi, egali în obligaţii. Unul dintre principiile pe care e construită societatea noastră. Sau, cel puţin aşa am citit prin cărţile de drept.
Da, am studiat dreptul. Eram destul de bun. Aveam intuiţie, cum s-ar spune.
Îmi place de doamna asta.
Îmi place părul ei. Îmi place felul în care mă priveşte. Ca şi cum ar fi stăpâna mea. Protectoare mea. Ea se îngrijeşte de mine, să nu duc lipsă de nimic. Când sunt cu ea nu mă simt ieftin. Nu mă simt de vânzare. În schimb, am un ciudat sentiment de apartenenţă.
Îmi place de doamna asta.
Mă plăteşte bine. Mă mai învaţă nişte chestii. Niciodată nu poţi fi destul de pregătit când te bagi în pat cu o femeie de calibrul ei.
Îmi place mica gropiţă pe care o are între fese, la baza liniei spatelui. O văd, gropiţa aia, mă hipnotizează de fiecare dată când ea se lasă cu capul în pernă, cu pumnii ei mici strânşi şi cu fundul ridicat spre mine, ademenindu-mă. Ştiu ce am de făcut. Mă pun pe treabă.
La sfârşitul zilei, toată lumea e fericită.
Unii îşi împlinesc destinul.
Alţii nu.
Sau poate că destinul lor este acela de a nu-şi împlini destinul. În fond, nu mă miră. Eu nu am de unde să ştiu mai multe. Provin dintr-o familie pe care mulţi ar cataloga-o ca fiind „disfuncţională” sau „dezbinată”. Până şi faptul că îmi dau seama de asta mă miră. Mama mă bătea în loc să mă strângă în braţe, iar tata stingea ţigările la mine pe ceafă în loc să îmi plătească pensia alimentară. Aşa că ...
Cine ştie ?
Cui îi pasă ?
Trebuie să mă pregătesc.
Fiţi atenţi.
Îmi leg o pungă de plastic plină cu gheaţă care să îmi acopere toată faţa şi încep să îmi fac exerciţiile de întindere a pielii. Torn nişte soluţie anti-tartru într-un bol de inox şi o rostogolesc în gură timp de jumătate de minut. Apoi îmi iau periuţa de dinţi, storc pe ea tubul de pastă de dinţi şi încep să îmi frec dinţii, apoi mă clătesc cu apă. Apoi îmi verific mâinile şi îmi dau cu o perie de unghii. Îmi iau de pe faţă punga cu gheaţă şi-mi aplic o loţiune de curăţat porii în profunzime, apoi o mască facială cu frunză de mentă, pe care o ţin aşa zece minute, cât timp îmi aranjez unghiile de la picioare. Pe urmă folosesc lustruitoare de dinţi, în plus faţă de periuţe: întâi SnowWhite, apoi PlaqueBGone, care are o viteză de 4200 de rotaţii pe minut şi schimbă direcţia de patruzeci şi şase de ori pe secundă. Perii mai lungi curăţă între dinţi şi masează gingiile, în timp ce perii mai scurţi lustruiesc suprafeţele dinţilor. Îmi clătesc gura din nou. Masca facială mi-o dau jos cu o soluţie de clătire pe bază de izmă creaţă. La duş folosesc mai întâi un gel epurator care devine activ sub apă, apoi un detergent corporal pe bază de miere şi migdale, iar pe faţă un gel de curăţare exfoliant. Şamponul Sasson este cel mai bun dacă vrei să scapi de stratul de transpiraţie uscată, săruri, uleiuri, poluanţi aflaţi în suspensie în aer şi în general de murdărie, care îţi poate face părul, depunându-se pe el, să ţi se lipească de scalp, ceea ce înseamnă să te facă să arăţi mai bătrân. În weekendu-uri sau înainte de câte o întâlnire prefer să folosesc şamponul revitalizant natural Brunna, cu balsam şi complement nutritiv. Sunt formule care conţin D-panthenol, un factor din gama vitaminei B-complex, polisorbant-80, un agent de curăţire pentru scalp , şi ierburi naturale. După ce ies din duş şi mă usuc bine cu prosopul îmi dau cu mousse à raser, dar nu înainte de a-mi aplica pe faţă un prosop fierbinte timp de două minute, pentru a înmuia firele de barbă prea băţoase. Pe urmă mă stropesc din belşug cu o formulă de hidratare şi o las să pătrundă în piele timp de un minut. Se poate înlătura prin clătire cu apă sau se poate păstra, iar peste ea se poate aplica spuma de bărbierit – de preferinţă cu un pămătuf, fiindcă înmoaie barba, ridicând firele de păr –, ceea ce am constatat că uşurează bărbieritul. Plus că împiedică evaporarea apei şi reduce frecarea dintre pielea obrazului şi lama de ras. Întotdeauna se umezeşte aparatul de ras cu apă caldă înainte de bărbierit, iar lama trebuie să urmeze direcţia firelor de păr, în timp ce pielea este apăsată uşor. Zona perciunilor şi cea a bărbiei se lasă la urmă, pentru că firele de barbă de aici sunt mai dure şi au nevoie de mai mult timp pentru a se înmuia. Aparatul de ras se clăteşte cu apă, dar se şi scutură de excesul de apă înainte de a începe bărbieritul. După aceea se spală faţa cu apă rece pentru a îndepărta orice urmă de spumă. Este bine de folosit un aftershave cu foarte puţin sau deloc alcool. Niciodată nu se dă cu colonie direct pe faţă, fiindcă alcoolul în concentraţie mare îţi usucă pielea şi te face să arăţi mai bătrân. Este bine de folosit un tonifiant antibacterian fără alcool, utilizând un tampon umezit cu apă pentru netezirea pielii. Ultimul pas este aplicarea unui hidratant. Se stropeşte faţa cu apă, după care se aplică o loţiune emolientă care înmoaie pielea şi-i păstrează umiditatea. Apoi aplic o excelentă loţiune de calmare a pielii. Dacă faţa pare uscată şi se descuamează – ceea ce o face să arate obosită şi îmbătrânită –, se foloseşte o loţiune de limpezire care înlătură pielea descuamată şi scoate la iveală pielea fină (plus că poate face tenul bronzat să arate şi mai închis la culoare). După aceea se aplică un balsam anti-îmbătrânire pentru ochi, urmat, în final, de o loţiune „protectoare” hidratantă. După ce-mi şterg bine părul cu prosopul, îmi dau cu o loţiune de hrănire a scalpului. Îmi şi usuc părul puţin cu jet de aer, ca să-i dau volum şi fermitate (nu însă şi aderenţă), apoi mai adaug nişte loţiune capilară şi-i dau formă cu o perie din păr natural, pentru ca în final să mi-l netezesc spre spatele capului cu un pieptene cu dinţi rari ...
Restul vi-l închipuiţi voi.
Dar aş vrea să fac o menţiune. Ar putes să sune prozaic, dar nu mă epilez. Am făcut-o, în trecut, o dată sau de două ori, dar nu mi-a plăcut. Dincolo de faptul că doare, nici nu e foarte estetic. Pentru femei e OK, dar pentru un bărbat, să-l vezi că e gol pe picioare sau sub braţ e ... nenatural. E ca şi cum te-ai uita la cineva care nu are sfârcuri, şi, deşi nu îţi sare în ochi chestia asta, ştii că e ceva în neregulă cu persoana respectivă. Oricum nu sunt prea păros de felul meu. În plus, chestia cu epilatul e ca şi cea cu lungimea penisului. O obsesie de sorginte bărbătească. Femeilor nu le prea pasă, şi mai mult, consideră pilozitatea (uneori excesivă) ca fiind ceva necesar la un bărbat. În fond, s-ar putea să fie unul dintre puţinele elementele care ne vor diferenţia, ca sexe, în viitorul apropiat.
Îmi place de doamna asta.
Ea mă aşteaptă pe sub cuvertură de mătase neagră atunci când ies din baie.
Cred că vrea să nu fie stânjenită de acţiunea dezbrăcării. Unele femei se simt ciudat când un bărbat le priveşte în timp ce îşi dau jos chiloţii.
Apoi urmează acţiunea. Mă priveşte cu ochii aceia materni – ce naiba, ar putea să îmi fie mamă.
Îşi dă seama că bărbaţiisunt doar nişte copii mari. Atunci când îmi dă sânii să i-i sug, sau când îşi desface picioarele să o pătrund, ştie că nu vreau decât să îmi redobândesc statutul pe care l-am avut când eram copil. Ştie că nu vreau decât să mai gust din lichidul care m-a ajutat să trăiesc, şi să nu vreau decât să mă întorc în pântecul ei, unde eram în siguranţă.
Aveam trei tatuaje. Câte unul pe fiecare antebraţ şi unul pe spate. Mi le-am făcut în facultate.
Pe interiorul antebraţului stâng scria lung şi lat „Lacrimi”, cu litele simple, dar având capetele întortocheate ca mustăţile viţei de vie, iar pe antebraţul avea scris în aceeaşi manieră „Trudă”.
Pe spate aveam desenat un taler antic, iar deasupra lui, pe două rânduri scria:
„Dacă vrei dreptate, du-te la bordel
Dacă vrei să fii futut, du-te la tribunal”
Am tatuat altceva peste ele. Acum nu se mai vede nimic. Nu le putea scoate, fiindcă mi-ar fi lăsat nişte cicatrici atroce, iar o târfă cu asemenea cicatrici pe braţe şi pe spate nu face prea mulţi bani. Am făcut asta după ce câteva cliente s-au plâns că tatuajele mele le deprimă.
Dar nu şi doamna asta.
Îmi place de doamna asta.
Ascultăm Beethoven când ne regulăm.
Ascultăm Dvorak sau Mahler când facem dragoste.
Şi, când e într-o dispoziţie extrem de bună, mă lasă să pun Philip Glass şi mă mângâie pe spate, tandru şi uşor, cu unghiile ei care costă mai mult decât fac eu într-o lună.
O iubesc.
Greaţă, Volumul VI
Aproape placut de pervers.
RăspundețiȘtergere