Făcuse o baie fierbinte, şi se masturbase lent, cu ochii închişi şi cu dinţii înfipţi în buzele subţiri. Gemu pe înfundate, şi se lăsă încet pe spate, satisfăcută. Nimeni nu ştie mai bine ce îi trebuie unei femei decât o femeie. Deci dacă femeile ar avea pule … toată lumea ar fi mai fericită. În afară de bărbaţi.

            Abia după aceea, stând să îşi recapete suflul regulat, observă că spectacolul avusese şi un spectator. Groucho, fluturaşul acela mic şi negru era tot pe marginea căzii, calm, nemişcat.

            – Ce faci aici ? De aia te-am cruţat, să mă spionezi în felul acesta nesimţit ? întrebă ea, calmă, şi întinse un deget spre el. Îl atinse uşor, şi el îşi luă zborul, dar ateriză câţiva centimetri mai departe. – Hm, observ că eşti perseverent. Ce vrei ? Vrei să râzi şi tu de mine, cum o face soarta ? …

            „Da, vezi să nu !” râse o voce în capul ei.

– … eşti sadic ? Se ridică în capul oaselor, şi îşi apropie gura de el: – Nu, nu cred asta. Dacă aş crede asta – ridică un deget umed spre el – te-aş zdrobi acum, fără să clipesc.

            Fluturele stătea nemişcat.

            – Dumnezeule, stau de vorbă cu fluturii care mă spionează când mă satisfac singură şi tristă, râse ea, şi se lăsă pe spate. Se gîndi puţin, apoi se ridică iarăşi şi suflă următoarele cuvinte spre Groucho: – Ce i-aş spune unui fluture care mă poate doar aculta, şi nu sfătui ? Orice, absolut orice. Un prieten fără glas e un prieten la care îi lipseşte o trăsătură esenţială. Negativă, dar esenţială. Aceea că nu îţi poate da sfaturi … hm … chiar dacă prietenii par să îţi vrea binele, nici un duşman nu îţi poate face atâta rău cât îţi poate face un prieten bine intenţionat. Drumul spre Iad este într-adevăr pavat cu bune intenţii, şi toţi ştiu asta, şi asta e scuza tuturor. Dar nimic nu îi scuză. Groucho, vreau să îmi promiţi că nu mă vei judeca niciodată. Altfel nu putem continua relaţia noastră, şi mă văd nevoită să te ucid.

            Râse.

            – Îmi dau seama că astfel eşti nevoit să promiţi ceea ce nu poţi respecta, dar măcar atâta vreau de la tine. O promisiune mută, că vei face tot ce îţi stă în putere să nu mă răneşti. Am nevoie de un cavaler care să nu mă dezamăgească, indiferent ce face. Poţi fi tu acela ?

            Îşi dădea seama de stupiditatea şi de comicul scenei, dar vroia să o ducă până la capăt. În fond, deveniseră foarte intimi. Groucho era singurul care o văzuse masturbându-se … în afară de fostul, infamul fost …

            Se gândi la cele întâmplate.

            E 30 iulie 2006. E aproape miezul nopţii. Sunt în pat, cu o mână în chiloţi, iar el stă pe un scaun, lângă pat, cu o ţigară în gură, şi mă priveşte. Încerc să mă prefac că el nu e acolo, că nu fumează în linişte, că nu mi-a poruncit să mă ating în timp ce el mă priveşte. Degetele mi se mişcă încet, şi spre surprinderea mea, sunt udă. Dar nu pot face abstracţie de prezenţa lui. Închid ochii, şi mă gândesc la o partidă de sex imorală. Totul merge bine. Brusc, simt degetele lui, şi deschid ochii. Dar el nu vrea să trecem la treabă. Doar îmi trage chiloţii de pe mine, şi îmi spune că pot continua. Aşa că ... continui. Încep să gâfâi, ca să pară autentic, dar ştiu că el ştie că mimez senzaţia. Deocamdată. Se apropie de pat. Nu îl văd, fiindcă ţin ochii închişi, dar îl simt. Îi simt căldura. Se lasă în genunchi lângă pat, şi îşi apropie faţa de corpul meu. Simt fumul ţigării pe care o are în colţul gurii, îl inhalez, în timp ce el mă priveşte. Aud cum îşi linge buzele şi răsuflă greu. Dar nu mă atinge. Deocamdată. Îmi şopteşte la ureche: „Ştiu că nu e plăcut. Dar trebuie să fie făcută chestia asta ! Şi trebuie să ajungi să îţi placă !”. Vreau să spun ceva, dar îmi spune să tac. Îmi trage bretelele de la maiou şi îmi scoate sânii afară. Dar nu îi atinge. Suflă încet peste sfârcurile care mi se întăresc. Apoi îşi pune palma peste palma mea aflată între picioare, şi apasă tare. Degetele lui se mulează pe degetele mele. Îmi arată cum vrea el să o fac. Dur, rapid. E singurul mod în care se poate face. Aşa că mă conformez. Îmi dau seama că, cu cât o fac mai repede, cu atât voi fi mai liberă de inhibiţii. E foarte important să nu am inhibiţii. Aşa că o fac. Mă gândesc la ce voi avea de câştigat. Libertate. Degetele îmi sunt năclăite deja. Simt cum mi se scurge ceva cald printre picioare, pe cearşaf. El mă priveşte, stând în genunchi, lângă marginea patului. Îi simt privirea cum mă scrutează din cap până între picioare. Îl interesează foarte mult să vadă satisfacţie autentică. Nici nu îmi dau seama când încep să răsuflu greu. Pieptul mi se ridică şi coboară tot mai repede. Nici nu îmi dau seama că mi-am luat un sân în palma dreaptă, şi mi-l frământ violent. Răsuflu tot mai greu. Picioarele mi se zvârcolesc, adunând cearşaful între ele. Gâtul mi-e uscat. Cristoase, chestia asta e autentică. Chiar o fac ! Şi el chiar se uită la mine. Îl simt deasupra mea, dar nu mă atinge. În cinci secunde voi exploda, şi cineva din camera vecină probabil se va trezi. Îmi muşc buzele, şi încerc să tac, dar un geamăt îmi scapă printre buzele lipite de sete. Degetele de la picioare mi se contorsionează într-un spasm. Limba mi-e încleiată, şi buzele îmi sunt uscate. Mi-e sete. Mă potolesc. Deschid ochii, şi el e acolo, deasupra mea, rânjind victorios.

            E 31 iulie 2006. Mi-e puţin ruşine.

            Un zâmbet îi străbătu figura, şi se gândi la ce alte măgării făcuseră împreună.

            I se păru că fluturele aprobă cele amintite de ea, şi fu mulţumită. Zîmbi. Apoi stătură de vorbă încă puţin. În final, ea şopti gânditoare ceva ce îi venise în minte brusc, privind un colţ al tavanului:

            – Eu sunt soarele care străluceşte în spatele norilor … dar până când ? … până când ? …

            Repetând aceste vorbe, se lăsă pe spate, şi lăsă apa să îi cuprindă trupul, până când dispăru sub ea cu totul.

După care ea ieşi din baie. Fluturele rămase.

            Se închise iarăşi în cameră. Blondul era plecat patru zile din oraş, cu lucru. Îşi închise celularul şi dădu drumul la muzică. „Kings of Tomorrow”, desigur. Apoi „Angel”, şi poate nişte „Poughkeepsie”. Îşi aprinse o ţigară şi deschise fereastra. Stătea în poziţie turcească, în mijlocul patului, cu ochii închişi şi cu ţigara între degete, aşteptând să audă stropii de ploaie cum bat în pervaz. Nu fu dezamăgită. Trase aer în piept.

Venise iarăşi vremea să piardă vremea.

Fragment din "Laptele negru al mamei"