II.

Stătea pe peron şi aştepta să vină metroul vîntul sufla şi era curent să vezi ce or să mă doară fildeşii în seara asta trebuia să îmi pun nişte vată în urechi şi lângă el se opri o femeie tânără cu o jachetă neagră şi o geantă de umăr maro şi îl întrebă zâmbind dacă cu trenul acesta ajung la piaţa (…) el îi răspunse că da şi el mergea în aceeaşi direcţie trenul şuieră din tunel şi opri iar lumea se îmbulzea în el în pizda mă-tii m-ai călcat numa’ ce mi-am lustruit pantofii şi în final trenul o luă spre destinaţie îşi privi ceasul şi văzu că era deja în întârziere dar azi e vineri probabil că lumea nu va observa dacă ajung cu un sfert de oră mai târziu trenul duduia pe şine şi abia atunci realiză că metroul făcea ca şi trenul i se păru amuzant fiindcă mergea cu metroul de 30 de ani şi abia acum sesizase dum-dum-dum făceau roţile văzu că tipa îi zîmbea şi ea crezând că ei îi zîmbise se priveau atent ea peste marginea cărţii pe care o citea ceva plicticos şi gros şi monoton iar el pe sub pălăria neagră cu boruri înguste îşi duse instinctiv palma la obraz şi simţi firele de barbă cum îl înţepau dar ea continua să îl privească o cunosc de undeva ? şi acum lăsase cartea în poală şi chiar îl privea pe el direct în ochi nu i se părea oare ce gândea ce mă-ta te uiţi tataie ? hm chiar arată bine ! mă supără privirea ta insistentă ! dar nici el nu îşi lua privirea de la ea nu putea era ceva cu ea e ceva cu el îmi aduce aminte de cineva de o vară sau de o iarnă de un miros uitat pe o pernă de pâine prăjită ce foame îmi e am plecat de acasă fără un sandviş atunci cartea îi scăpă din mână ea îl privi întrebătoare nu o ridici ? iar el se lăsă pe vine şi o ridică o privi mirat era un titlu pe care nu îl mai văzuse de când eram în liceu şi i-o întinse îţi mulţumesc spuse ea clipind rar şi apropiindu-se de el imperceptibil dar totuşi perceptibil el o privi atent uşa se deschise şi el îi spuse aici cobor şi eu zâmbi ea cum rămâne cu piaţa (…) ? mergeam în direcţia aceea nu acolo ah păi bine unde mergi nicăieri mă plimb prin oraş tu ? la lucru ce lucrezi ? tehnician iţi place ? altceva nu am de făcut am întârziat vrei să bem o cafea ? chiar trebuie să ajung la lucru treaba ta îmi pare rău dar dacă vrei ne putem vedea şi mâine la metrou şi vorbim pe drum până aici mâine e sâmbătă ah da la dracu’ asta e nu a fost să fie dar poate luni ? eu voi fi acolo şi mă voi uita după tine râse el prietenos iar ea se îndepărtă şi îi făcu cu mâna el urcă treptele şi se grăbi să ajungă la birou iar am întârziat dădu nas în nas cu managerul iar ai întârziat da ştiu nu se va repeta se repetă acum eu stau în umbra ta şi dacă văd că nu eşti la birou la timp ne supărăm trânti uşa în urma lui şi porni calculatorul şi trasă magistrale programă plotter-ul să regleze axialele şi să poziţioneze scripeţii şi rulmenţii scrâşniră scârţ scârţ scârţ şi se făcu ora 4 şi trebuia să meargă acasă la nevastă-sa care era un zombie şi la apartamentul acela gol ca o criptă disfuncţie ovariană nespecificată spusese medicul şi cu asta basta să adoptăm nu cred că e o idee bună las-o aşa dar s-au îndepărtat unul de altul pe zi ce trecea şi acum erau ca doi străini care se întălneau în bucătărie sau în patul din dormitor şi aproape că nu îşi mai aminteau cum îl cheamă pe celălalt nu mai aveau nimic în comun la dracu’ un copil nu poate să însemne atât de mult scrâşni el înţeleg să-l fi avut şi să-l fi pierdut dar nici măcar atât nu am pătimit ajung acasaă şi o iau în braţe şi o strâng tare şi îi spun că o iubesc şi dracu’ s-o ia pe tipa aia cu linsul ei de buze şi privirea aia eu îmi iubesc soţia era ca un duş rece şi ştia că de aceea refuzase să stea cu tipa fiindcă nevastă-sa era acasă şi murea puţin în fiecare zi iar el mergea la lucru ca să nu trebuiască să o privească în fiecare zi dar o iubea şi nu putea să îi dea drumul şi dacă ea ar fi murit el ar fi continuat să o iubească grăbi pasul să ajungă mai repede acasă i se părea că ea tocmai dădea drumul la apă în cadă şi se dezbrăca încet pe marginea chiuvetei se odihnea oţelul rece şi subţire al lamei de ras luată din aparatul lui la dracu’ ştiam că trebuia să-l arunc şi să îmi iau unul cu lame închise şi grăbi pasul şi mai tare începu să transpire ea se lăsa acum în apa fierbinte zgribulită de frig dar nu îi păsa se lăsă pe spate şi părul prins în coadă neglijent i se udă lipindu-i-se de gât şi de umeri iar el începu să fugă de-a dreptul pe stradă se lovea de oameni care păreau că ies din pământ tot mai mulţi încercau să îl împiedice să ajungă la ea şi ar fi fost bine să keep the streets empty for me icnete de neputinţă îi scăpau printre buzele arse de sete o sete de buzele ei pe care nu le mai sărutase de o mie de ani şi fugea acum iar ea se întindea peste marginea căzii de baie şi atingea oţelul rece şi subţire cu degetele subţiri şi ele şi scăpă lama la început dar apoi o ţinu bine şi o potrivi între degete iar el se apropia tot mai tare de blocul lor şi îşi căuta cartela de acces îşi dădu seama la mă-sa în pizdă că o uitase la birou dar uite vine bătrânica aia de la etajul 2 cu câinele şi ea are cartelă dar se mişcă de parcă ar fi murit iar ea îşi priveşte braţele albe prin apa fierbinte şi nu se poate hotărâ pe care să îl cresteze primul oh alege unul şi taie în el îmbrăţişează oţelul rece cu carnea fierbinte şi lasă sângele să le lipească pe veci hai babo în gâtu’ mă-tii mişcă-te ce e mai rău ? să nu ajungi deloc sau să ajungi prea tîrziu ? dădu uşa de perete şi sări cîte trei trepte deodată stătea la etajul 5 iar ea înfipse oţelul rece în carnea fierbinte şi apăsă încet durerea o cuprinse dar nu mai dădea înapoi era aproape scăpată sângele începuse să păteze apa din cadă el aproape se împiedică şi fu cât pe ce să dea cu faţa de ciment dar era aproape acasă şi chiar atunci ea se lăsă pe spate cu braţele crestate el izbi în uşă cu pumnii până când începură să îi sângereze urlând vecinii ieşiră pe coridor ce dracu’ e cu zgomotu’ ăsta ? el nu îi băgă în seamă şi mai băgă câţiva pumni în uşă apoi un picior sănătos chiar când capul ei alunecă în apă el se izbi de pereţi coridorul părea că se îngustează şi ajunse în baie dar acolo nu era nimic NIMIC nimic ce dracu’ ? unde e ? auzi uşa camerei de zi deschizându-se scârţ şi se întoarse o văzu acolo cu ochii mari dar stinşi şi la fel de frumoşi ca mai demult o luă în braţe şi o strânse tare până nu îşi mai simţi coatele şi umerii ce s-a întâmplat ? suspina ea mirată tot eşti transpirat da transpirat dar te-am salvat m-ai salvat de la ce ? vroiai să faci o prostie nu vroiam să fac nimic şi atunci în baie ce ce ? nimic lasă nu-i nimic ea era bine şi nu ştia despre ce era vorba o mai strânse în braţe şi o mai sărută şi ea pe el şi păru că renaşte şi că ea învie acolo pe coridor cu vecinii chiorându-se la ei prin uşa spartă dată de perete fiindcă din asta e făcută dragostea adevărată.

Fragment din „Laptele negru al mamei”