Prolog

Atunci a apucat-o de gât şi a dat cu ea de pereţi, şi de uşi şi apoi de podea. Şi când stătea deasupra ei, se gândea: o s-o omor o s-o omor o s-o omor până moare …

Şi nu se putea controla.

Cuvintele îi ţâşneau printre dinţi:

            - Dacă te apropii de soţia mea sau de copii mei, de familia mea … te omor ! Mă auzi ?!

Iar ea hârâia sub el, sub degetele lui încleştate pe gâtul ei subţire şi suav, şi printre hârâiturile alea groaznice şi patetice ca ale unui animal sălbatic prins într-o cursă laşă, îi spunea:

            - Omoahhhrrrrrră-mă ! Omoahhhhhrrrră-mă !

Atunci el şi-a adus aminte cum a început totul. Nu obişnuia să fie infidel, dar uneori soţia lui era foarte plictisitoare, iar în unele dimineţi doar sunetul vocii ei era de ajuns să îl scoată din sărite şi să îi dea palpitaţii. Asta şi faptul că era puţin, doar puţin, frigidă. Nu prea experimentau chestii noi în pat, misionarul era poziţia consacrată în dormitorul lor, nu exista niciun pic de picanterie în viaţa conjugală, şi toate astea din cauza ei. Avea o privire şi un fel de a vorbi despre sex care îl făceau să se simtă vinovat că avea dorinţele şi gândurile pe care le avea în legătură cu ea. Îl făcea să se simtă ca un bătrân libidinos care se uită în decolteele fetelor de liceu.

Ce dracu’, era în floarea vârstei. Avea abia 45 de ani. Sângele îi era fierbinte şi da, îi plăcea pizda. Iar dacă femeia lui în faţa lui Dumnezeu nu avea de gând să se pună în genunchi şi să îşi fluture curul ăla mare prin faţa lui, atunci găsea el altele care erau dispuse să o facă.

Iar tipa asta pe care acum era gata să o ucidă era o adevărată figură. Foarte atrăgătoare, complet deschisă la minte – poate prea deschisă – şi incredibil de labilă psihic.

Se gândea că nu le poţi avea pe toate. Fiecare îşi are cusurul său, iar tipa de sub mâinile sale devenise o povară. Scene de dramatism intens atunci când îi suna telefonul şi la capătul celălalt era nevastă-sa.

            - Trebuie să răspund. Ştii că sunt însurat, ce dracu’ ? se justifica el.

Şi atunci începea scandalul.

Ţinea la ea, şi îi făcea toate poftele, dar ea întrecuse măsura. Aşa că hotărâse să se despartă de ea.

Ea avea alte planuri însă.

Îl urmărise într-o seară până acasă, şi aflase unde locuieşte, apoi, a doua zi, sub pretext că vindea draperii sau ce dracu’ intrase în casa - lui – în casa lui !!! – cât timp el era plecat la lucru, şi se împrietenise cu nevastă-sa. Când el ajunsese acasă, ea tocmai pleca. Nevastă-sa nu observase zvâcnetul obrajilor săi atunci când îşi văzuse amanta zâmbindu-i de parcă nu îl văzuse niciodată în viaţa ei, dar asta era prea de tot.

Câteva ore mai târziu îi bătea la uşă, iar acum stătea deasupra ei.

Îl ameninţase că îl va da în vileag. Că îi va spune soţiei sale totul. Că le va spune fiicelor lui totul.

Iar el nu putea accepta aşa ceva. Familia era sfântă pentru el. Erau vremuri bune şi erau şi vremuri rele, dar familia era ceva la care nu vroia să renunţe, la care nu putea să renunţe. Şi să vină o căţea să îi povestească lui cum aveau să se termine treburile ... asta nu putea accepta. O culcase la pământ cu o palmă mai grea decât s-ar fi aşteptat, iar apoi, când ea începuse să devină foarte agresivă, îşi pierduse şi el controlul.

În jurul său era linişte, o linişte ţiuitoare, iar imaginea din faţa ochilor săi devenise curbată şi începuse să tremure din ce în ce mai tare.

Ochii femeii erau lăcrimoşi şi păreau că erau gata-gata să îi sară din cap.

Simţea cum traheea ei se îndoia sub degetele sale, şi – vai ! – cât şi-ar fi dorit să apese mai tare pe ea, să o audă cum cedează, cum crapă ... Dar ea nu îl lovea, nu îl zgâria, ci doar îi zâmbea, cu lacrimi curgându-i pe tâmple, şi îi şoptea tot mai stins:

- Omoahhhhrrrră-mă ...

Trase aer adânc în piept, şi se ridică de pe ea, şuierând:

            - Îţi jur că dacă te apropii de familia mea, te răstignesc !

Apoi şi-a luat haina de pe jos şi a ieşit pe uşă, în hohotele ei de plâns. S-a urcat în maşină şi s-a îndreptat spre casă, să ia cina din ajunul Crăciunului împreună cu familia sa.