Căscă şi îşi dădu seama că era trează abia atunci când auzi trosnitura fălcilor afară ploua după ce ieri ninsese la greu şi era urât şi era urât şi ea nu avea nici un chef nici un motiv să se dea jos din pat astăzi era vineri nici iarba nu creşte îşi aminti că spusese băiatul ei la un moment dat el trebuia să se întoarcă acasă astăzi ar trebui totuşi să fac ceva de mâncare şi să strâng puţin prin casă atinse cu tălpile fierbinţi parchetul rece tresări stropii loveau geamul monoton şi ea oftă era singură dar se gândea că veneau copii acasă şi o să fie gălăgie şi băiatul iarăşi va da drumul la muzica lui tare şi vecinii or să bată cioc cioc cioc în uşă în seara asta ea va deschide seara bună vecino au venit copii acasă ? să fii sigur de asta ! se aude şi chiar dacă strângeau din fălci vinerea şi sâmbăta erau totuşi mulţumiţi că atmosfera din bloc era vioaie totul se trezea la viaţă şi băiatul pleca seara şi se întorcea dimineaţa dormea şi citea în timpul zilei iar seara pleca din nou şi se întorcea iarăşi dimineaţa despre fată nu ştia multe venea la masă duminica cu prietenul la care stătea în week-end şi mai trecea sâmbăta la o cafea în rest probabil că vinerea când ajungea în gară mergea direct la el şi îşi smulgeau hainele de pe ei şi se futeau că doar nu se mai văzuseră de 5 zile şi ce altceva aveau de făcut doar era vreme de căcat afară iar în bucătărie gresia rece îi aducea aminte de vremurile în care aveau pe jos linoleumul acela oribil maro pătat ars topit dar acum totul era pus la punct şi pentru ce că nu mai era nimeni să se bucure de ele cum nu ? era ea dar ea era prea ocupată să se simtă singură de când fizioterapie spusese medicul şi îi dăduse concediu o lună de zile iar acum stătea toată ziua în casă şi mergea de 3 ori pe săptămână la clinică şi crac-crac-crac gata ne vedem peste două zile doamnă era sec şi simplu şi plictisitor şi se simţea fără un rost turnă cafeaua neagră în ceaşcă şi văzu că rămase fără zahăr înjură şi sorbi cafeaua amară ca întreaga săptămână dar zâmbi gândindu-se că era deja ora 10 şi băiatul ajunge la ora 2 acasă trebuie să fac nişte cumpărături se îmbrăcă îşi luă umbrela şi pe drum spre piaţă şi-ar fi dorit să fi uitat portofelul ca să aibă motiv să se enerveze să se întoarcă înapoi să treacă timpul mai repede dar eficienţa omului plictisit cu viaţa goală nu cedase şi toate se îmbinau atât de bine dar nu aveau nici un rost fiindcă singurul ei rost era să nu facă nimic odihna după care tânjea era acum un alt motiv de plictiseală ajunse prea repede în piaţă bună ziua vreau asta şi asta da doamnă poftiţi o zi bună şi nu trecură decât 10 minute şi se întorcea deja înapoi culmea în mod normal când mergea în piaţă se învârtea de 5 ori printre mese înainte să găsească ce îi trebuia acum totul fusese ciudat de la îndemână acasă aprinse o ţigară şi mai bău o ceaşcă de cafea şi nu uitase de zahăr fir-ar a dracu’ de treabă nici nu îşi făcuse listă de cumpărături şi cumpărase de toate iar cafeaua îi folosea avea nevoie de cafeină să stea toată ziua şi să nu facă nimic puse ciorba la fiert şi tranşă carnea de porc apoi curăţă cartofii pentru piure privi ceasul din perete era ora 12 vecina de deasupra avea parte de distracţie începuse să ţipe taci din gură pizdă ordinară se auzi vocea guturală a soţului care o caftea cel puţin o dată la 3 zile eh ce să mai zici dacă nu e cum vrei să fie trebuie să suporţi auzi nişte plesnituri apoi totul se linişti nah că nici asta nu a durat de ce când te plictiseşti totul se termină atât de repede înainte să înceapă chiar nu te poţi bucura de nimic nici de necazul altuia toţi par să aibă ceva de făcut inclusiv de luat bătaie puse la spălat nişte cearşafuri se gândea că poate nu ar strica ca ploaia să se transforme într-o furtună în toată regula şi să îi ţină pe toţi în casă plictisiţi cu nasurile lipite de geamuri şi cu obrajii roşii de la frig dacă nu li te poţi alătura atunci fă-i pe ei să ţi se alăture dar tocmai fiindcă m-am gîndit la asta nu se va întîmpla ar fi frumos să intru şi eu în rând cu lumea să fac iarăşi parte din masa aceea de oameni fără feţe şi fără nume care îşi duc vieţile fără să se distreze dar şi fără să se plictisească dacă îţi vine să crezi că aşa ceva e posibil ca toate zilele de mâine să semene pe toate zilele de ieri aruncă un ochi la ceasul din perete şi cineva bătu în uşa de metal bum-bum-bum era băiatul yellow mami ! am ajuns trânti geamantanul pe jos şi o sărută pe obraji cu nişte buze roşii şi reci apoi îşi aruncă bocancii într-un colţ al holului şi începu să se dezbrace repede de haină şi de căciulă şi de fular şi mîinile reci şi le sprijinse pe marginea oglinzii hei ce naiba faci ? numai ce am spălat oglinda laşi urme silentium femeie ! râse el mă întorc de pe frontul cerebral nu am timp de frivolităţi din astea meschine ai grijă cum vorbeşti îl dojeni ea apropo de frivolităţi ştii tu pe unde e cea cu care sângele părinţilor am împărţit ? nu ştiu pe aici nu a venit încă dar sigur este în oraş deja mai mult ca sigur chiar aş zice da el se dezbrăcă în fugă spre baie ce este de mâncare ? mâncare ! perfect fac un duş că put ca un câine umed apoi mâncăm bine ? super spuse ea cu o voce vag entuziasmată deşi exploda de bună-voie pe dinăuntru şi casa părea deja plină de viaţă el ieşi de la duş şi până ea puse ciorba în farfurii muzica începuse deja să cânte era ceva grunjos probabil Iggy Pop sau Billy Idol sau tipu’ ăla care cânta I’ve never met a girl like you before cum dracu’ îl chema oare ? oricum s-au pus la masă şi au mâncat ciorba apoi au devorat friptura la cuptor cu cartofi şi legume şi apoi au băut câte un pahar de Cola şi ea şi-a aprins o ţigară el a aprins televizorul dar ca de obicei nu era nimic de văzut la el aşa că nu l-au prea băgat în seamă au vorbit despre săptămâna care se pregătea să se încheie şi despre tratamentul ei iar el i-a sugerat că îi prinde bine să se odihnească şi ar face bine să mai iasă puţin în lume cu prietenele ei care prietene ? râse ea amar păi prietenele tale nu ai aşa ceva ? nu prea m-am îndeletnicit cu aşa ceva în ultima vreme îmi pare rău acum ţi-ar prinde bine nu ? eh m-am obişnuit şi fără să ştii că nu e chiar aşa rău pe dracu’ oricine trebuie să aibă măcar o persoană cu care să poată relaţiona din când în când că altfel te ofileşti şi mori ca o floare pe timp de iarnă lăsată singură pe o câmpie să înfrunte vântul fu părerea lui apoi se ridică repede şi o luă spre camera lui ca ea să nu observe că i se umeziseră ochii din milă pentru ea hai să vezi ce mi-am luat şi ea îl urmă şi când ajunse în cameră văzu oh la dracu’ un tablou cu o ramă neagră subţire iar în spatele sticlei o radiografie pulmonară pe fond alb de unde naiba ai făcut rost de aşa ceva ? e a mea ! rânji el şi dădu muzica mai tare era suzanne care spunea că ea stă la etajul doi şi credea că el o mai văzuse înainte apoi deschise fereastra şi ploaia începu să lovească poc poc poc în podea dar nu părea să îl deranjeze asta îşi deschise dulapul larg şi privea la haine cu palmele în şolduri cu ce mă îmbrac în seara asta ? unde mergi ? am întâlnire i-auzi şi cu cine ? băieţi fete sticle să nu te aud îl opri ea dacă ţi-e frică de răspunsuri poate ar trebui să nu mai pui întrebări e numai ora 3 ştiu dar o să pierd vremea până pe seară nu îţi fă griji timpul trece când te distrezi pf gândi ea şi se întoarse în bucătărie să ştii că ies la o plimbare unde ? nu ştiu spuse ea şi se îmbrăcă nu mă aştepta o să vin târziu eu o să vin şi mai târziu râse băiatul să fii cuminte zâmbi ea ieşind pe uşă întotdeauna spuse el rânjind în urma ei coborî treptele păşi în ploaia măruntă o rafală o străpunse o clipă apoi deschise umbrela şi poc poc poc nu o mai atingea nimic păşea încet pe trotuar şi trecu pe lângă oameni care se întorceau de la lucru toţi priveau înainte şi puţin în jos buzele strânse în rictusuri de monotonie încrustată în carnea flască de prea mult stat pe scaun i se păru că zăreşte o rază de soare printre norii negri păreau ameninţători dar ploaia aceea rahitică era de-a dreptul penibilă dădu cu piciorul într-o conservă de pe marginea trotuarului conserva se mută câţiva metri zîmbi dădu cu piciorul într-o conservă de pe marginea trotuarului conserva se mută câţiva metri zîmbi dădu cu piciorul într-o conservă de pe marginea trotuarului conserva lovi piciorul unei tipe blonde cu o geantă de umăr maro dădu şi ea cu piciorul în conservă zâmbi conserva căzu într-o baltă plină de zăpadă murdară de pe marginea străzii nu se mai vedea asta e nu a fost să fie ! decretă blonda şi zîmbi stătea pe o bancă sub un copac stropi de ploaie îi cădeau pe creştet şi pe umeri şi pe palmele de pe genunchi ea se aşeză lîngă blondă aşteptau autobusul împreună spre o destinaţie oarecare fără să ştie vreuna că aveau totul în faţa ochilor în autobus stătură una lângă cealaltă deşi mai erau locuri libere nu îşi spuseseră niciun cuvânt şi nu li se păru că situaţia era stânjenitoare deloc era plăcut să stai lângă un necunoscut mă rog o necunoscută să taci dracului din gură să te bucuri de linişte ploaia spăla oraşul de păcate adunate pe timp de secetă blonda mirosea a ceva oarecum exotic înţepător răcoritor se ridică de pe scaun de lîngă blondă şi aştepta ca autobusul să oprească în staţie îşi întoarse capul şi văzu că blonda se afla lângă ea gata să coboare la aceeaşi staţie au coborît şi au rămas în ploaie timp de 30 de secunde umăr lângă umăr fără vreun cuvânt devenea ciudată situaţia îşi zâmbiră tăcerea continua era un gol solidificat blonda o luă la stânga ea o luă la dreapta făcură fiecare câţiva paşi apoi se întoarseră şi se priviră una pe alta iar blonda spuse încet la revedere sau fusese oare te iubesc oricine ai fi ? nu îşi putu da seama iar apoi dispăru după colţul unei clădiri vechi şi scorojite de vânturi şi de ploi parcă e expresia dar nu era sigură.
Fragment din "Laptele negru al mamei: Volumul III"
